Legenda Sfântului Valentin sau sărbătoare păgână cu sacrificii de sânge?!

Pentru că ieri a fost ziua în care americanii celebrează iubirea, ne-am gândit să vă aducem mai multe informații despre Valentine’s Day.

Este o sărbătoare a cuplurilor de toate vârstele, care a ajuns să fie importată de tot mai multe țări din lume.

Se mai numește Ziua Sfântului Valentin sau Sărbătoarea Sfântului Valentin și se celebrează pe 14 februarie din secolul al 14-lea. La început, a fost sărbătorită ca zi a creștinismului occidental a doi sfinți pe nume Valentinus, apoi a devenit o semnificație culturală și comercială. Hai să aflăm mai multe detalii!  

Legenda Sfântului Valentin

Legenda Sfântului Valentin, care nu ar avea o bază istorică reală, începe cu împăratul roman Claudiu al II-lea. Acesta era un războinic de temut care și-a dorit o armată foarte puternică, dar nu reușea deloc să adune soldați. Văzând că bărbații nu vor la luptă, Claudiu al II-lea s-a gândit că de vină sunt soțiile și copiii lor, cu care voiau să își petreacă timpul. Așa că a dat o lege ca tinerii din Roma să nu se mai poată căsători. Se gândise el că așa îi va face să își dorească să meargă la război și să fie soldați de temut.

Legea lui nu a funcționat și asta datorită unui preot creștin pe nume Valentin, care susținea că dreptul unui om de a se căsători este dat de Dumnezeu și niciun rege nu îl poate interzice. Așa că a decis ca, în ce mai mare secret, în locuri ascunse bine, să căsătorească toți oamenii care se iubeau. Din păcate, împăratul roman Claudiu al II-lea a aflat despre gestul lui, l-a căutat și l-a arestat. După ce a petrecut în compania preotului Valentin, împăratul s-a arătat fascinat de personalitatea acestuia.

Îl considera un tânăr înțelept și l-a tot presat să renunțe la creștinism pentru a deveni un soldat roman. Valentin a refuzat vehement și Claudiu al II-lea l-a închis în temniță, condamnându-l la moarte. Valentin și-a așteptat ziua execuției scriind răvașe de adio către prietenii săi. Pe toate le-a semnat cu propoziția „Adu-ți aminte de Valentin al tău.” Acesta ar fi fost executat pe 14 februarie 269 sau 270, zi care a rămas cunoscută la nivel global ca Valentine’s Day.

Ce alte legende mai există

Cum Biserica Catolică recunoaște cel puțin 3 sfinți cu numele de Valentin, ziua de 14 februarie are mai multe legende. Ziua Îndrăgostiților de azi mai este atribuită și sfântului Valentin care a ajutat creștinii să scape din închisorile romane, unde erau bătuți și torturați.

O altă legendă spune că Valentin a fost și el întemnițat și s-a îndrăgostit de o tânără, fiica unui gardian, pe care a vindecat-o de orbire și care îl vizita în temniță. Înainte să moară, acesta i-ar fi scris o ultimă scrisoare pe care a semnat-o „De la Valentin al tău”. Este expresia celebră care se folosește și în ziua de azi pe biletele și felicitările care se trimit între îndrăgostiți.

Cu toate că adevărul din spatele legendelor sărbătorii sfântului Valentin este neclar, poveștile îl conturează ca o figură simpatică, eroică și romantică. Până în Evul Mediu, reputația lui Valentin l-a făcut unul dintre cei mai populari sfinți din Anglia și Franța.

Valentine’s Day, sărbătoare păgână?

Pe lângă cele două legende de mai sus, unii oameni susțin că biserica creștină ar fi decis să pună sărbătoarea Sfântului Valentin la mijlocul lunii februarie, în efortul de a „creștina” sărbătoarea păgână a Lupercaliei. Aceasta a fost un festival de fertilitate dedicat lui Faunus, zeul roman al agriculturii, și fondatorilor romani Romulus și Remus.

Pentru a începe festivalul, membrii Luperci, un ordin de preoți romani, se adunau în peștera unde se credea că pruncii Romulus și Remus au fost îngrijiți de o lupoaică. Preoții sacrificau o capră pentru fertilitate și un câine pentru purificare. Apoi scoteau pielea de pe capră în fâșii, le scufundau în sângele ei și ieșeau în stradă, pălmuind ușor femeile și câmpurile cu recolte.

Departe de a fi înfricoșate, femeile romane doreau atingerea pieilor pentru că se credea că le va face mai fertile în anul următor. Ulterior, în cursul zilei, toate tinerele din oraș își puneau numele într-o urnă mare. Burlacii orașului își alegeau fiecare un nume și se asociau tot anul cu femeia aleasă. Aceste cuplări se terminau adesea în căsătoria celor doi tineri.

Sărbătoarea Lupercalia a fost interzisă la sfârșitul secolului al V-lea deoarece era considerată „necreștină”. Atunci Papa Gelasius a declarat 14 februarie ca fiind Ziua Îndrăgostiților. Abia mult mai târziu însă, ziua a devenit definitiv asociată cu dragostea.

În Evul Mediu, în Franța și în Anglia se credea că 14 februarie a fost începutul sezonului de împerechere al păsărilor, ceea ce a adăugat ideea că mijlocul lunii ar trebui să fie celebrată această zi pentru dragoste.

Poetul englez Geoffrey Chaucer a fost primul care a consemnat Ziua Sfântului Valentin ca o zi de sărbătoare romantică în poemul său din 1375 „Parlamentul Foules”, scriind: „Pentru că aceasta a fost trimisă în ziua lui Seynt Valentyne / Când fiecare vine să-și aleagă partenerul.”